31.01.2023

Copilul Magic din interiorul fiecaruia dintre noi este cel care detine cheia de la Camara noastra secreta, locul in care ne tinem la pastrare comorile. Printre ele, stralucind pe un raft, rotunda si radioasa, troneaza Bucuria – pe care cu totii ne-o dorim si o cautam neobositi, de multe ori in exterior.

In 2013 doi copii magici, Ioana si Alex, au pasit impreuna cu mama lor Mihaela in Roata Medicinei. Metamorfoza lor a fost simpla, naturala si uluitoare. Ca si eroii unui mit, si-au dezvaluit talente si virtuti rare, si au perseverat pe calea aleasa. Cand ma gandesc la calatoria lor, am sentimentul de a fi asistat la nasterea unor mici vulturi care, devenind puternici si independenti, au ajuns sa navigheze prin vazduhuri.

Imi amintesc momentul in care i-am vazut pentru prima oara – Ioana, inaltuta, cu parul lung saten si o privire profunda si putin rezervata, cu degete lungi si fine. Alex, cu trasaturi clare si ochi limpezi, ca un pui de caprioara. Ea avea 12 ani, el 9. Stand langa mama lor, o femeie inalta, cu statura de sportiva, pareau micuti si atat de discreti incat parca dispareau. Poate si pentru ca privirea lor era trista si nu zambeau prea des.

De-a lungul celor 3 ani de Roata, Ioana si Alex au jucat multe roluri: primul a fost de copii cuminti, atat de discreti incat nici nu-i vedeai cand intrau sau ieseau din sala de curs, care se puteau ocupa singuri, jucandu-se afara cu cainii, dandu-se in leagan, si gasindu-si de joaca cu orice. Incet-incet insa, ceva din ceea ce se petrecea la curs incepea sa-i cheme, sa-i captiveze. Curioasa, asistam la o schimbare treptata care se petrecea in ei: doreau sa stea cat mai mult cu noi, in sala, ascultand concentrati la curs.

Astfel, de-a lungul multelor module de Roata, din mainile Ioanei si ale lui Alex au iesit desene in toate culorile, tablouri, si, la un moment dat, specialitatea lor a devenit pictura pe pietre. Atunci au lansat un adevarat “trend”, caci toti iubitorii de pietre de la curs le-au facut comenzi, cateva zeci la numar. Eu de abia am mai reusit sa pun mana pe 2 pietre, pictate de amandoi pe cate o parte. Una dintre ele, de care m-am indragostit instantaneu, reprezinta un Colibri superb care m-a sustinut puternic in procesul meu de a scrie sic anta… Si astazi tin cele doua pietre pictate de Ioana si Alex la loc de cinste, pe altar.

Apoi a urmat initierea copiilor ca si terapeuti: in mod natural, si-au exprimat dorinta sa lucreze si ei alaturi de noi procesul de Iluminare, Extractie si Recuperare de Suflet. Nu am sa uit niciodata cu cata grija, delicatete, si cu cat respect lucrau unul in campul energetic al celuilalt.

Iar atunci cand Ioana nu a avut partener si a lucrat pe mine, am simtit miracolul care are loc atunci cand forta acestei Medicini intra in comuniune cu o inima inocenta. Efectul acestei terapii m-a insotit ani de zile…

Si, in final, la petrecerea de incheiere a celei de-a 3-a Roti, Ioana si Alex au dansat pentru noi. Ca niste fiinte eterice, doi Elfi stralucitori, se invarteau fulminant in ritmul valsului, aruncand in jurul lor stelute scanteietoare. Ii priveam si ne simteam cu totii fermecati si fericiti. Copiii-Curcubeu. Atunci mi-am dat seama ca profetiile Incasilor care anuntau venirea Omului Curcubeu, erau tocmai pe cale sa se indeplineasca: Alex si Ioana erau dovada si mesagerii acestei Medicini pentru timpurile ce aveau sa vina.

Aceasta imagine mi-a ramas gravata in inima si m-a insotit de atunci in calatoria mea, aducandu-mi speranta, bucurie si incredere in faptul ca, impreuna cu generatiile ce ne urmeaza, putem crea lumea pe care o visam!

A fost “Ayni”- echilibru, reciprocitate in Quechua: in campul energetic care se creaza de fiecare data la Roata prin deschiderea si uniunea inimilor, copiii si-au gasit vindecarea. Iar in schimb ne-au daruit prezenta lor suava si magica, si darurile izvorate din inimile lor.

Candva am aflat ca Ioana, Alex si Mihaela isi pierdusera in mod tragic tatal si sotul, si copiii dorisera cu ardoare sa intre in Roata. Atunci piesele puzzle-lui s-au asamblat si am inteles cu adevarat rolul copiilor: au fost catalizatori in vindecarea mamei lor, cerandu-i clar si ferm sa se reintoarca in fiecare an la curs. Pentru ei nu au existat obstacole, au stiut doar ca trebuie sa fie acolo. In momentul in care nu s-au mai intors, am stiut ca a venit timpul sa inceapa o viata noua.

Marele dar a fost ca Alex si Ioana au fost deschizatorii de drumuri! Dupa ei au aparut primii copii la cursurile de Munay ki, dupa care am avut printre noi copii de toate varstele la Roata, si in special baieti! Cu drag si mandrie ne aducem aminte de generatia de baieti de la Roata Mica – Matei, Damian, Rares si Stefan, care ne-au incantat cu prezenta lor, cu feedback-uri si povestiri, dandu-ne incredere si curaj pentrun viitor.

Ioana si Alex, dragi Colibrei, aveti un loc special in inimile noastre! Va multumim ca am calatorit impreuna pe aceasta bucata de drum si pentru tot ce ne-ati invatat. Da, aveti dreptate – Viata este o Minune!

p.s. Reluand contactul cu mama lor Mihaela, am aflat ca Ioana implineste 21 de ani si este studenta la Arta si Grafica in Bucuresti. Iar Alex are 19 ani si este student in Bucuresti la Facultatea de Arhitectura. Danseaza in continuare cu pasiune, fiind al treilea la Concursul de Dans pe tara si premiul 26 la Concursul de Dans International, din 120 de candidati.

Asa arata Arta lor acum…